Prevenția HPV nu este o singură acțiune perfectă. Este un set de pași practici: vaccinare, screening cervical unde este recomandat, urmărire, protecție de barieră, atenție la simptome, tratament când este necesar și educație care elimină rușinea din conversație.

Prevenția HPV nu este o singură acțiune perfectă. Este un set de pași practici: vaccinare, screening cervical unde este recomandat, urmărire, protecție de barieră, atenție la simptome, tratament când este necesar și educație care elimină rușinea din conversație.

Prevenția este un set de pași, nu o acțiune perfectă

HPV este frecvent, astfel că prevenția nu ar trebui să fie privită ca un test de caracter sau de perfecțiune. Scopul nu este să îi facem pe oameni să se teamă de intimitate. Scopul este să reducem șansa unei infecții persistente cu risc crescut, să identificăm modificările celulelor cervicale înainte ca cancerul să se dezvolte, să tratăm precoce bolile legate de HPV și să le fie mai ușor oamenilor să ceară ajutor fără rușine.

Cele mai eficiente instrumente sunt vaccinarea, screeningul cervical, urmărirea în timp util, metodele de protecție de barieră care reduc riscul, conștientizarea simptomelor și educația. Fiecare instrument are un rol diferit. Niciunul nu le înlocuiește pe toate celelalte.

Vaccinarea: prevenirea infecției înainte să apară

Vaccinurile HPV previn noi infecții cu HPV. Ele nu tratează o infecție deja prezentă și nu tratează negii, precancerul sau cancerul. De aceea vaccinarea funcționează cel mai bine înainte ca o persoană să fie expusă la HPV.

Gardasil 9 vizează nouă tipuri de HPV: 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58. Două dintre acestea, HPV 6 și 11, cauzează majoritatea negilor genitali. Celelalte sunt tipuri cu risc crescut care cauzează majoritatea cancerelor legate de HPV acoperite de vaccin. NCI estimează că vaccinarea HPV poate preveni până la 90% dintre cancerele cauzate de infecția cu HPV și negii genitali.

Programele de vaccinare variază în funcție de țară. În Statele Unite, CDC recomandă vaccinarea de rutină împotriva HPV la vârstele de 11-12 ani, cu posibilitatea de a începe de la vârsta de 9 ani. Vaccinarea de recuperare este recomandată până la vârsta de 26 de ani pentru persoanele care nu au fost vaccinate corespunzător anterior. Pentru unii adulți cu vârste între 27 și 45 de ani, vaccinarea poate fi luată în considerare după o discuție cu un medic, însă beneficiul este de obicei mai mic, deoarece mulți adulți au fost deja expuși la HPV. Două doze sunt recomandate pentru majoritatea persoanelor care încep vaccinarea înainte de vârsta de 15 ani; trei doze sunt recomandate pentru cei care încep mai târziu și pentru persoanele imunocompromise.

În Europa, ECDC notează că vaccinarea de rutină împotriva HPV a fetelor și băieților se desfășoară de obicei între vârstele de 9 și 14 ani, conform programului național al fiecărei țări. WHO acordă prioritate vaccinării fetelor cu vârste între 9 și 14 ani, ca parte a efortului global de prevenire a cancerului de col uterin. Mesajul practic este simplu: verificați programul local și, dacă vaccinarea a fost omisă, întrebați ce opțiuni de recuperare există.

Screeningul cervical: identificarea modificărilor înainte de cancer

Cancerul de col uterin este în prezent singurul cancer cauzat de HPV pentru care există teste de screening aprobate. Screeningul poate detecta HPV cu risc crescut sau celule cervicale anormale înainte ca cancerul să se dezvolte. Acesta este unul dintre motivele pentru care cancerul de col uterin poate fi în mare măsură prevenit atunci când vaccinarea, screeningul, urmărirea și tratamentul sunt accesibile.

Programele de screening diferă în funcție de țară. Recomandarea USPSTF în Statele Unite include citologie cervicală la fiecare 3 ani pentru persoanele cu vârste între 21 și 29 de ani, iar pentru persoanele cu vârste între 30 și 65 de ani oferă citologie la fiecare 3 ani, testare HPV cu risc crescut la fiecare 5 ani sau cotestare la fiecare 5 ani. WHO recomandă abordări de screening bazate pe HPV în multe contexte globale, cu intervalul adaptat programelor naționale. Sfatul cel mai sigur la nivel individual este să urmați programul utilizat în țara dumneavoastră și situația clinică proprie.

Persoanele vaccinate care au col uterin au în continuare nevoie de screening cervical conform recomandărilor. Vaccinul previne multe boli legate de HPV, dar nu tratează infecția existentă și nu acoperă toate tipurile care cauzează cancer. Screeningul este util doar dacă rezultatele anormale sunt urmate de pașii următori recomandați. O programare omisă la control poate fi la fel de importantă ca un test de screening omis.

Metodele de barieră și sexul mai sigur: utile, dar nu complete

Prezervativele, digurile dentare și alte metode de barieră pot reduce șansa de transmitere a HPV. Acestea sunt importante și pentru reducerea riscului mai multor alte infecții cu transmitere sexuală. Totuși, nu pot preveni complet HPV, deoarece virusul poate infecta pielea neacoperită de o metodă de barieră.

A avea mai puțini parteneri sexuali poate reduce șansa de expunere nouă la HPV, dar nu elimină această posibilitate. O persoană poate face HPV de la un singur partener. O persoană aflată într-o relație de lungă durată poate afla despre HPV ani mai târziu. Aceste realități nu sunt motive să renunțăm la prevenție. Sunt motive să practicăm prevenția fără a învinui oamenii atunci când expunerea are loc.

Alte alegeri legate de sănătate pot conta de asemenea. Fumatul este asociat cu progresia precancerului și cancerului legate de HPV, iar tutunul și alcoolul sunt factori de risc importanți în cancerele capului și gâtului. Renunțarea la tutun nu este întotdeauna ușoară, dar există sprijin disponibil și reprezintă un pas important în prevenirea cancerului.

Tratamentul: ce poate fi tratat și ce nu

Nu există un tratament care să elimine pur și simplu HPV din organism. La majoritatea persoanelor, sistemul imunitar elimină sau controlează virusul. Îngrijirea medicală tratează afecțiunile pe care HPV le poate cauza.

Negii genitali pot fi tratați cu medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală sau cu proceduri efectuate de un cadru medical. Unele persoane pot opta pentru urmărire atentă, deoarece negii pot dispărea uneori fără tratament, însă acest lucru ar trebui discutat cu un medic, mai ales dacă leziunile sunt dureroase, sângerează, se modifică, sunt extinse sau de natură incertă.

Precancerul este tratat în funcție de localizare și grad. Displazia cervicală moderată sau înaltă este adesea tratată prin proceduri precum excizia sau conizația. Precancerele anal, penian, vaginal și vulvar pot necesita evaluare de specialitate și tratament local. Tratamentul cancerului depinde de tipul și stadiul acestuia și poate include intervenție chirurgicală, radioterapie, chimioterapie și alte tratamente sistemice. Îngrijirea adecvată include de asemenea controlul durerii, reabilitarea, nutriția, suportul pentru sănătatea sexuală, consilierea privind fertilitatea când este relevant și suportul pentru sănătatea mintală.

Educația protejează familiile și comunitățile

Educația înseamnă prevenție. Un părinte care înțelege vaccinarea HPV ca prevenție a cancerului este mai predispus să vaccineze la timp. Un adolescent care învață despre HPV fără rușine este mai predispus să pună întrebări deschise. Un adult care știe că HPV poate apărea la ani după expunere este mai puțin probabil să acuze un partener pe nedrept. O persoană care știe că sângerarea persistentă, o umflătură, o rană sau dificultăți la înghițire trebuie verificate este mai predispusă să caute îngrijire medicală devreme.

Educația bună privind HPV ar trebui să fie incluzivă din punct de vedere al genului. Ar trebui să se adreseze persoanelor cu col uterin în privința screeningului, dar și băieților, bărbaților și persoanelor fără col uterin în privința vaccinării, conștientizării cancerului de gât și anal, și a sănătății sexuale fără învinuiri. Ar trebui să includă persoanele transgender, persoanele cu dizabilități, persoanele care trăiesc cu HIV, migranții și persoanele care au avut acces limitat la îngrijiri medicale. Mesajele de sănătate publică funcționează doar atunci când oamenii se pot recunoaște în ele.

Ce să faceți în continuare

Dacă vă faceți un plan practic, începeți cu patru întrebări. În primul rând, sunteți dumneavoastră sau copilul dumneavoastră la zi cu vaccinarea HPV conform programului local? În al doilea rând, dacă aveți col uterin, sunteți la zi cu screeningul cervical și orice urmărire necesară? În al treilea rând, aveți vreun simptom precum sângerare, o umflătură, o rană, durere sau dificultăți la înghițire care nu s-a rezolvat? În al patrulea rând, aveți nevoie de sprijin pentru a renunța la fumat sau pentru a reduce un alt factor de risc?

Aceste întrebări sunt simple, dar mută conversația de la frică la acțiune. HPV este frecvent. Consecințele nu sunt inevitabile. Cu vaccinare, screening acolo unde este disponibil, tratament atunci când este necesar și conversații publice mai empatice, multe dintre daunele legate de HPV pot fi prevenite.

Ce trebuie reținut

  • Vaccinurile HPV previn noi infecții; ele nu tratează HPV existent sau bolile legate de HPV.
  • Vaccinarea funcționează cel mai bine înainte de expunere, de aceea programele de rutină se concentrează pe tineri.
  • Screeningul cervical poate detecta precancerul înainte ca cancerul să se dezvolte și rămâne important după vaccinare.
  • Prezervativele și digurile dentare reduc riscul, dar nu previn complet HPV.
  • Nu există tratament pentru virusul în sine, dar negii, precancerele și cancerele pot fi tratate.
  • Cea mai bună cultură a prevenției este practică, incluzivă și lipsită de rușine.

Surse folosite