HPV este foarte frecvent, de obicei tăcut și adesea înțeles greșit. Acest prim articol explică ce este HPV, cum se transmite, de ce unele tipuri contează mai mult decât altele, de ce majoritatea infecțiilor dispar și de ce HPV trebuie discutat cu fapte calme, nu cu vină.

HPV este foarte frecvent, de obicei tăcut și adesea înțeles greșit. Acest prim articol explică ce este HPV, cum se transmite, de ce unele tipuri contează mai mult decât altele, de ce majoritatea infecțiilor dispar și de ce HPV trebuie discutat cu fapte calme, nu cu vină.

Începeți cu fapte clare și calme

HPV poate părea înfricoșător, mai ales când oamenii îl aud pentru prima dată în aceeași propoziție cu cancerul. Poate aduce și o încărcătură socială pe care multe alte infecții nu o au: jenă, îngrijorare cu privire la relații sau teama că o infecție spune ceva despre alegerile unei persoane. O discuție bună despre HPV ar trebui să înceapă altundeva. Ar trebui să înceapă cu fapte, perspectivă și grijă.

HPV este abrevierea pentru papilomavirusul uman. Nu este un singur virus, ci o familie extinsă de peste 200 de virusuri înrudite. Unele tipuri de HPV afectează pielea obișnuită. Altele preferă suprafețele mucoase ale zonei genitale, anusului, gurii și gâtului. Aproximativ 40 de tipuri pot infecta aceste zone genitale sau mucoase, iar multe dintre ele se transmit prin contact intim piele pe piele, inclusiv prin sex vaginal, anal sau oral.

Aceasta înseamnă că HPV nu este rar și nici neobișnuit. Autoritățile sanitare descriu HPV ca una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală. Aproape toate persoanele active sexual care nu sunt vaccinate vor întâlni HPV la un moment dat în viață, adesea la câteva luni sau câțiva ani după ce au devenit active sexual. Aproximativ jumătate din infecțiile noi sunt cu un tip cu risc crescut. Majoritatea oamenilor nu știu că acest lucru s-a întâmplat, deoarece HPV nu provoacă de obicei niciun simptom.

Risc scăzut și risc crescut nu înseamnă inofensiv și fără speranță

Medicii împart de obicei tipurile de HPV cu transmitere sexuală în două grupe mari: cu risc scăzut și cu risc crescut. Aceste denumiri se referă la riscul de cancer, nu la faptul că o persoană ar trebui sau nu să se îngrijoreze.

Tipurile de HPV cu risc scăzut provoacă rareori cancer. Cele mai cunoscute tipuri cu risc scăzut sunt HPV 6 și HPV 11. Acestea cauzează majoritatea verucilor genitale și pot provoca, de asemenea, o afecțiune rară numită papilomatoză respiratorie, în care creșteri asemănătoare verucilor se dezvoltă în căile respiratorii. Verucile genitale pot fi inconfortabile fizic și tulburătoare emoțional, dar tipurile care le provoacă de obicei sunt diferite de tipurile care cauzează de obicei cancerul.

Tipurile de HPV cu risc crescut sunt diferite. Dacă persistă timp de mulți ani, pot provoca modificări celulare care pot deveni precancer și apoi cancer. National Cancer Institute listează 12 tipuri de HPV cu risc crescut: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 și 59. HPV 16 și HPV 18 cauzează majoritatea cancerelor legate de HPV. HPV 16 este deosebit de important în cancerele orofaringelui, acea parte a gâtului care include amigdalele și baza limbii.

Chiar și în acest context, cel mai important cuvânt este persistent. A avea o infecție cu HPV cu risc crescut nu înseamnă că există cancer și nu înseamnă că acesta este inevitabil. Pentru majoritatea oamenilor, sistemul imunitar controlează HPV, iar virusul dispare sau devine nedetectabil în decurs de unul până la doi ani. Preocuparea pentru sănătate se referă la numărul mai mic de infecții care rămân active pe o perioadă lungă de timp.

Cum se transmite HPV între persoane

HPV se transmite prin contact intim cu pielea sau suprafețele mucoase infectate. Poate fi transmis în timpul sexului vaginal, anal sau oral. Se poate transmite și atunci când nu există semne vizibile, nicio durere, nicio verucă și niciun motiv pentru care oricare dintre parteneri să suspecteze că HPV este prezent.

Acesta este unul dintre motivele pentru care HPV poate părea confuz în cadrul relațiilor. O persoană poate afla despre HPV la ani distanță de la expunerea inițială. Un cuplu poate fi împreună de mult timp. Un partener poate să nu aibă niciun simptom. Niciunul dintre aceste detalii nu dovedește o infecție recentă, infidelitate sau neglijență. Ghidul de consiliere al CDC este clar: partenerii tind să împărtășească HPV și, de obicei, nu este posibil să se știe care partener a transmis infecția inițială.

Acest aspect contează pentru sănătate, nu doar pentru emoții. Rușinea îi poate face pe oameni să amâne consultațiile, să evite discuțiile despre vaccinare sau să ascundă simptomele. Învinuirea nu ajută sistemul imunitar și nu previne cancerul. Informațiile clare, vaccinarea atunci când este cazul, screeningul acolo unde există și sfatul medical prompt sunt mult mai utile.

Ce face de obicei HPV în organism

Pentru majoritatea oamenilor, HPV este o infecție silențioasă și temporară. Sistemul imunitar detectează virusul și îl ține sub control. O persoană poate să nu se simtă niciodată bolnavă, să nu observe nicio verucă și să nu primească niciodată un diagnostic. În multe cazuri, HPV este descoperit doar pentru că un test de screening cervical găsește HPV cu risc crescut sau celule cervicale anormale.

Când HPV provoacă totuși probleme vizibile, acestea depind de tip și localizare. HPV cu risc scăzut poate cauza veruci în jurul organelor genitale, anusului, gurii sau gâtului. HPV cu risc crescut nu provoacă de obicei simptome în stadiul infecției. Dacă persistă ani de zile, poate cauza modificări celulare. Dacă aceste modificări progresează, simptomele pot apărea ulterior din precancer sau cancer, cum ar fi o umflătură, sângerare, durere, dificultăți la înghițit, durere persistentă în gât sau o rană care nu se vindecă.

Intervalul de timp îndelungat este important. Cancerele legate de HPV se dezvoltă adesea lent. În cazul cancerului de col uterin, cercetările rezumate de NCI descriu ani întregi între infecție, precancer și cancer. WHO notează că modificările celulare cervicale pot dura 15 până la 20 de ani pentru a deveni cancer la mulți oameni și pot progresa mai rapid când sistemul imunitar este slăbit, de exemplu în cazul HIV netratat.

De ce acest subiect îi privește pe toți

Timp de mulți ani, HPV a fost discutat mai ales ca o problemă de sănătate a femeilor, deoarece cancerul de col uterin este strâns legat de HPV și pentru că screeningul cervical a salvat multe vieți. Această istorie este importantă, dar incompletă. HPV poate afecta persoane de toate sexele și genurile. Poate cauza cancere ale colului uterin, anusului, orofaringelui, penisului, vaginului și vulvei.

A privi HPV ca un subiect de sănătate uman comun schimbă tonul discuției. Vaccinarea nu vizează doar prevenirea viitorului cancer de col uterin. Este, de asemenea, despre prevenirea mai multor tipuri de cancer și a majorității verucilor genitale. Screeningul nu este doar un test, ci o cale de a trata precancerul înainte ca acesta să devină cancer. Educația nu este doar informație, ci un mod de a reduce frica și de a-i ajuta pe oameni să acționeze mai devreme.

Acest articol are scop educativ și nu înlocuiește sfatul medical personal. Programele locale de vaccinare și recomandările de screening variază. Dacă aveți col uterin, întrebați dacă sunteți la zi cu screeningul cervical. Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră nu ați finalizat vaccinarea HPV, întrebați un medic care este recomandarea locală. Dacă aveți un simptom care vă îngrijorează, consultați un medic în loc să așteptați să se agraveze.

Ce trebuie să rețineți

  • HPV este o familie de peste 200 de virusuri, nu o singură infecție.
  • Majoritatea persoanelor active sexual întâlnesc HPV la un moment dat, de obicei fără simptome.
  • Tipurile cu risc scăzut, în special HPV 6 și 11, cauzează de obicei veruci, nu cancer.
  • Tipurile cu risc crescut, în special HPV 16 și 18, pot cauza cancer dacă infecția persistă timp de mulți ani.
  • Un diagnostic de HPV nu dovedește o infecție recentă, infidelitate sau eșec personal.
  • Cel mai bun răspuns este practic: vaccinare, screening acolo unde este disponibil, conștientizarea simptomelor și discuții calme cu medicul.

Surse folosite